Publicat de: florinile | Decembrie 13, 2013

Manualu Nelson de harti si schite biblice

Coperta_Maps_Charts_Final_site

Lectura atentă a Scripturii și iluminarea Duhului nu se exclud una pe cealaltă. Dimpotrivă, ele merg mână-n mână, aducând un plus de cunoaștere și experiență. Și totuși, există ceva dincolo de aceste două elemente. Ceva ce nu le exclude, ci le completează în mod elegant. Ne referim la nevoia noastră de a cunoaște contextul celor scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Bunăoară, niciodată nu vom primi prin iluminare distanța dintre Ierusalim și Betania sau înălțimea aproximativă a Sinaiului. Sunt detalii pe care trebuie să le aflăm de undeva, să ni le însușim pur și simplu.

Acestei nevoi îi răspunde Manualul Nelson de hărți și schițe biblice, apărut recent la Societatea Biblică din România, în traducerea Laviniei Filipaș. Considerată clasică, ea este o lucrare de referință pentru bibliști și nu numai. În aproape 500 de pagini, ni se oferă o privire de ansamblu asupra geografiei, diviziunilor politice și tematicii Scripturii. Fidelă unei hermeneutici serioase, în acord cu studiile recente și bine articulată, lucrarea uimește prin întindere și profunzime. Nu se lansează în supoziții fără acoperire, dar nici nu devine rigidă. Cărțile Bibliei sunt abordate în ordinea așezării lor în canon, fiecare primind atenția cuvenită. Parcurgând pagină după pagină ești fascinat de universul Vechiului și al Noului Testament, devenind nu doar mai informat, ci și mai atașat de Cuvântul lui Dumnezeu.

Autorii își doresc, în primul rând, să ne introducă în materialul Scripturii. Fiecare cititor al textului sacru simte, la un moment dat, nevoia unor detalii. Întâlnești nume sau locuri despre care ai vrea să știi mai multe, de care se leagă înțelesul mai profund al pasajului. Încercarea de a identifica autorul cărții respective, a datei și a împrejurărilor în care a fost scrisă este, de asemenea, legitimă. Or, tocmai pe aceste paliere, manualul ne oferă explicații pertinente. Suplu și concis, fără a aglomera informațiile, cartea răspunde întrebărilor de fond. Cine dorește să studieze mai departe, să aprofundeze anumite elemente, poate găsi aici un punct sigur de plecare.

Apoi, cu delicatețe și erudiție, autorii își propun să ne însoțească. A străbate întreaga Biblie ne poate duce cu gândul la metafora drumului. Orice itinerar – fizic ori mental – presupune multe momente de satisfacție, dar și primejdiile inerente. Manualul înceară să-și prevină cititorul și să-l poarte dincolo de simpla lectură. Felul în care sunt sistematizate lucrurile face înțelegerea mai ușoară, oferind chiar pârgii necesare de studiu. Suntem făcuți pentru a înțelege mai bine informațiile coerente, care au o logică intrinsecă, decât pe cele disparate. O viziune unitară asupra personajelor, evenimentelor și cadrelor sociale este de dorit. În acest sens, avem aici câte o schiță universal acceptată a fiecărei cărți din Scriptură, care ne oferă o imagine de ansamblu a întregii cărți.

În fine, un ultim scop al autorilor este să ne orienteze. Interpretarea Sfintei Scripturi presupune un efort susținut și avizat. Urcușurile și coborâșurile ei le resimte fiecare cititor pe măsură ce avansează. Îți dai seama, încet-încet, că întrebările se înmulțesc iar răspunsurile se împuținează. Fiind Cuvântul lui Dumnezeu (nu al omului), Biblia va pune mereu la încercare limitele inteligenței și a perspicacității noastre. Dacă n-ar fi așa, atunci am considera dezlegarea tainelor ei un simplu meșteșug. Ei bine, gândul că generații la rând înaintea noastră au trecut prin acest travaliu hermeneutic ne face bine. Reținând tot ce a fost interesant în demersul lor, așezând toate acestea în cuvinte potrivite, putem și noi înțelege mai bine. Tezaurul acumulat ne poate folosi drept ghid și ne poate oferi precauțiile necesare. Ne putem, astfel, apropia de textul biblic mult mai orientat și mai aplicat.

Entuziaști, să salutăm apariția în românește a acestui manual. Pentru păstori și predicatori îl consider obligatoriu, pentru simpli cititori ai Scripturii îl consider binevenit. Dacă lectura Cuvântului lui Dumnezeu poate părea uneori greoaie și dilematică, un astfel de material aduce multă lumină. Faptul că ne sunt oferite o sumedenie de detalii într-o manieră succintă și sistematică ne ajută mult. Alături de alte unelte de studiu, lucrarea ne poate acompania cu generozitate și rigoare. Să profităm într-un mod inteligent de toate aceste avantaje.

Folosit cu permisiune.

Anunțuri
Publicat de: florinile | Iulie 7, 2012

Legatura dintre minte si mar (semintele marului)

Un poliţist găseşte, la colţ de stradă, un puşti care vindea ceva, în grămăjoare mici. Acesta îl intreabă pe băiat, cu un ton sever:

– Mă, ce faci tu aici?

– Vând seminte de măr, domnule.

– Şi la ce sunt bune astea?

– Dau minte, domnule.

– Bine, dă-mi şi mie de doi lei…

Poliţistul ia semintele şi începe să se îndepărteze, mestecându-le. La un moment dat, se opreşte şi se întoarce la băiat, luându-l la rost:

- Mă şmechere, cu doi lei cumpăram un „kil” de mere şi aveam mai mulţe seminte!

– Vezi, nene, nici nu ai mâncat bine, că ţi-a şi venit mintea la cap!

Publicat de: florinile | Octombrie 26, 2010

De ce sa faci azi?

Unele lucruri trebuie lasate pentru maine;
ai facut destule greseli pentru azi!

Publicat de: florinile | Septembrie 13, 2010

De ce strigam unii la altii?

Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai: 
 -De ce tipa oamenii cand sunt suparati? 
 -Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. 
 -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine, întreba din nou inteleptul… 
 -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol?! 
Maestrul intreba din nou: 
 -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri: 
 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. 

 -Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate. 
In final,inteleptul concluziona, zicand: 
 -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.

M-am gandit foarte serios daca nu cumva „departarea” este motivul pentru care unii predicatori striga (ţipă) la noi de la amvonul bisericii!!!!!
Ce părere aveti voi?

Publicat de: florinile | Aprilie 29, 2008

Poezia unui negru

Cand ma nasc, sunt Negru,

Cand cresc, sunt Negru,

Cand stau la soare, sunt Negru,

Cand mi-e frig, sunt Negru,

Cand sunt speriat, sunt Negru,

Cand sunt bolnav, sunt Negru,

Iar cand mor, sunt tot Negru.

 

Iar tu, tipule Alb,

Cand te nasti, esti Roz,

Cand cresti, esti Alb,

Cand stai la soare, esti Rosu,

Cand ti-e frig, esti Vanat,

Cand esti speriat, esti Galben,

Cand esti bolnav, esti Verde,

Iar cand mori, esti Cenusiu,

Si tu ma numesti pe mine Colorat ??

CURCUBEULE!!!!!!!!!!!!!!!!!

Publicat de: florinile | Octombrie 2, 2007

Aforisme

Şi minciuna „acopere o sumedenie de păcate”, dar, numai … temporar!

Ateii îl neagă pe Dumnezeu prin vorbe, şi credincioşii prin fapte. (G. Cesbron)

Nu mori pentru că eşti bolnav, mori pentru că eşti viu. (Montaigne)

Nu cel care are dreptate „are ultimul cuvânt”; ci, din păcate, cel care vorbeşte ultimul. (G. Cesbron)

Părinţii se supără când copiii spun minciuni şi uneori se supără de moarte atunci când spun adevărul.

Dă-i copilului tot ce cere atunci când vrea el, aşa vei face din el un om care aproape sigur nu va respecta legea când va fi mare. (J. Edgar Hoover)

Dacă vrei să-ţi învingi o slăbiciune nu o hrăni. (William Penn)

Pentru mulţi oameni, averea n-a însemnat sfârşitul necazurilor, ci doar schimbarea lor. (Seneca)

Depresia e starea în care tot ce contează e propria ta suferinţă.

Dumnezeu parcă ţine tot ce e mai bun pentru sfârşit.

Omul este mare tocmai fiindcă îşi cunoaşte starea de decădere. (Pascal)

Dumnezeu nu ne-a chemat în via Lui pentru a-i mânca strugurii, ci pentru a lucra.

Categorii