Din veci era aceea ce era, și-n veci va fi. Căci dacă se năștea neapărat că mai înainte, de a se fi născut, nu era nimic; iar dacă nu era nimic, în nici un fel nu se putea naște ceva din nimic.
De vreme ce prin urmare, nu s-a născut, înseamnă că este și a fost în veci, după cum va fi în veci, iar început nu are, nici sfârșit, ci este nemărginit. Căci dacă s-ar fi născut, ar avea un început (întrucât născut fiind trebuia să înceapă cândva) și un sfârșit, (întrucât născut fiind trebuia să se curme cândva) de vreme ce însă nici n-a început, nici n-a sfârșit, era din veci și în veci va fi, iar început nu are nici sfârșit. Căci veșnic nu poate fi decât totul.
Dar la fel cum este veșnic trebuie să fie în veci nemărginit și în privința mărimii.
Aceea ce are început și sfârșit nu este nuci veșnic nici nemărginit.
Dacă nu ar fi unul s-ar mărgini cu altul. Căci fiind nemărginit, reiese că e unul într-adevăr, dacă ar fi două, ele nu ar putea fi nemărginite, ci s-ar mărgini între ele.
Melissos din Samos
